Un vis nu prea reusit

Ora 7 dimineata:
-Uite, eu cred ca ajunge. Sincer este destul de mult...
-Inca putin...
-Hai sa ne oprim aici pe iarba ca am obosit sa tot alerg...putem admira privelistea, este destul de frumoasa.
-Inca putin...
-Stop saying that!You're annoying...
How much?
-Inca putin!
.............................
(dupa 15 min)
- Gata?iti ajunge?
-Hai sa mai mergem putin, iar apoi ne putem opri.
-Cat naiba inseamna acest putin pentru tine?Pentru ca alergam de mai mult de o ora si sincer eu am obosit.
-Bine...dar doar 5 minute.
Se aseaza ei doi frumos pe iarba...era destul de moale, lumina soarelui se ravarsa peste colinele lila pline cu branduse...
Ce incantator era sa stai in mijlocul naturii si sa privesti tot ce se petrece in interiorul ei si sa simti cu fiecare celula zumzaitul insectelor, fosnetul frunzelor, fiecare nou cantecel al pasarilor si cricri-ul neincetat al greierilor...si sa devii una cu ea, ca si cand ea ar fi o parte din tine si tu o parte din ea, ca si cum tu ai trai intr-un firicel de iarba ce se leagana usor in bataia vantului, asa cum ai fi un strop de ploaie ce se prelinge usor pe petalele unui trandafir si cum ai fi o parte din cantecul pasarilor ...
Dar...din nou!!!
-Hai sa pornim la drum...(dupa care se ridica in picioare si se intinse acoperind tot soarele)
-Acum??Nu mai putem sta putin?
-Nu ti-a ajuns?Hai sa ne miscam.
-Fir-ar sa fie!(bodogani ea revoltata de-a dreptul)
-Hai la drum!Stimata doamna...

Shine down on me

Este frumos afara, este soare si cald, este exact asa cum imi imaginam, este perfect, chiar daca perfectiunea nu exista.Caldura se napusteste asupra corpului meu ca o haita de lupi asupra unei vulpi.Il doboara, simt cum pulsul imi creste, iar corpul imi ia foc, simt cum ard, neincetat in bataia soarelui.Ma orbeste, ma ridica, ma ispiteste. Ii simt respiratia arzatoare asupra obrazului meu rozaliu si ii respir in parul incarcat de aroma toamnei. Il prind, il rog sa mai stea macar o zi sa ma incalzeasca.
Parca ma apropii din ce in ce mai mult de el pentru ca aerul devine din ce in ce mai fierbinte.Nu ma lasa, ma inalta incontinuu spre el, tot mai aproape de infinit.Ma imbratiseaza mult prea strans ca sa mai pot scapa, e prea tarziu, mult prea tarziu...asa ca nu incetez sa ma inalt.
Dar toamna nepartinitoare vine.Oricat as vrea sa prelungesc vara si sa opresc soarele, norii vin.Iar obrajii devin reci si neocrotiti de soarele care a plecat fara sa se uite inapoi, lasandu-ma pustie.In toamna mult prea rece...

Dreams are gone...

Nu!Nu!Nu!Nu ma pot trezi acum!Nu inca!trebuie sa aflu..trebuie sa aflu!(se misca nelinistita, zbatandu-se incontrolabil.era la granita dintre somn si trezire, vis si realitate)...
Incerca sa mai ramana macar putin timp prinsa in visul ei, mult prea frumos.Nu vroia sa dea piept cu realitatea, cel putin nu inca, nu era pregatita.inca putin!inca putin, se gandea.Dar sunetul jaluzelelor ce se zbateau era mult prea puternic pentru a-l ignora.Deodata visul disparu si nu-l mai putea prinde oricat incercase.Ramase nemiscata in pat inca adulmecandu-i aroma dulceaga.
Nu era inca pregatita pentru a simti mirosul intepator al diminetii, se cufunda in plapuma adulmecandu-i mireasma, dorind sa adoarma din nou.Vantul inca batea cu putere inca incercand sa o trezeasca.Apaticul!!
Deschise ochii, dar lumina era prea intepatoare, se stramba.
-Presimt ca va fi o zi absolut ingrozitoare!Cred ca o sa ploua...si mi-am facut atatea planuri..
A nevoii vremea asta!
Indignata de-a dreptul se ridica din pat si incerca sa-si reia echilibrul, sa nu lesine.Se duse in bucatarie si-si pregati o cafea, nu prea avea pofta de mancare.
-Ce e si cu vremea asta?
Dadu din cap usor in semn de dezaprobare...Toate planurile se duc pe apa sambatei si ea statea si le privea cum se duceau la vale fara macar sa poata face ceva.
Isi puse cafeaua in ceasca ei favorita, albastra ca cerul unei nopti senine, cu o usoara linie argintie ce-i contura numele undeva in centrul cestii.Lua o gura de cafea, retinand-o putin in gura pentru a o savura.Ce buna era cafeaua in dimineata asta morocanoasa!
Gandurile i se dusera departe, la visul de aseara.El Imbratisand-o strans la piept si imbatand-o cu sarutarile lui gingase...
-Da...vise!se gandi ea usor sarcastica...
Ar fi vrut sa urle, oricum nu ar fi auzit-o nimeni.Dar cu ce folos?Nimic nu ar mai avea niciun sens.De ce sa planga pentru o dragoste deja pierduta.Plansul nu ar fi adus-o inapoi, nu ar fi schimbat nimic, doar ochii ei ar fi devenit incetosati.Deci nu avea niciun sens sa inceapa sa se planga.Era destul de puternica cat sa reuseasca sa treaca peste durerea asta amara.Trebuia sa fie!

Only hope...

-Ma auzi?trezeste-te!
-Trezeste-te!Te rog nu muri...am nevoie de tine
-Imi pare rau...as da orice...plec eu, numa intoarce-te.Nu ma lasa aici singur!

Respira din nou.Parca ii auzise cineva rugaciunile.I-a fost redata viata, atat a ei cat si a lui, pentru ca ea era viata lui.Daca ea murea, el ar fi murit odata cu ea.Ce sens mai avea sa traiasca fara ea?Era lumea lui inca de cand o cunoscuse.
Zile treceau si ea tot era conectata la aparatul de respirat.Zacea langa ea de zile intregi, astepta sa se faca bine.Isi promisese ca nu va pleca, chiar si ei ii promisese asta.Oare daca ar vorbi cu ea, l-ar auzi?Va apuca sa-i spuna cat de rau ii pare si ca o iubeste?I se va mai da aceasta sansa? Viata lui era data peste cap total.Tot ce ramasese era speranta...
Lupta pentru viata ei, pentru a mai vedea lumina diminetii inca o data.Parca era intr-o ceata deasa, era intuneric, nu putea deschide ochii pentru a-i putea vedea chipul din nou.Se straduia sa isi miste mana pentru a-l mangaia, si incerca din rasputeri sa vorbeasca pentru a-i spune ca este bine.Nu reusea...dar nu se lasa batuta...
Datorita dorintei sale arzatoare de a se trezi la viata si incercarilor neincetate...Dupa cateva zile reusi sa deschida ochii.El era tot acolo, nu plecase nicio clipa.Ridica mana si il mangaie usor cu varful degetelor pe obraz.
Simtindu-i atingerea calda se trezi nevrand sa piarda acest moment,putea fi ultimul...o lua de mana si i-o saruta usor.Avea mainile fine si fragile ca dintotdeauna.Exact cum isi amintea.O privi cu duiosie.Nu vroia sa o piarda si nu va lasa asta sa se intample.Numai privind-o primise forta necesara de a trece peste si de a o ajuta.
Rezultatele deveneau mai bune pe zi ce trece.Petreceau impreuna mult timp.Nu mai vroiau sa piarda nicio clipa, pierdusera deja destule...
Doctorii i-au anuntat ca isi va reveni cu siguranta si ca in cateva saptamani o vor putea externa.Nu au stiut ca accidentul i-a perforat o coasta.Ea simtise o durere acuta in piept, dar nu i-a dat importanta, considerand-o nesemnificativa...Doar o mica durere de la accident, va trece ea odata cu celelalte, se gandea ea.Nu stia ca acea durere "nesemnificativa" o va duce de fapt la moarte.


Peste nici o saptamana fata murise...

Odata cu moartea ei toamna venise..frunzele incepusera sa cada.

-Sfarsitul tau, al meu, si al verii...
Ce s-a scurs timpul si te-am pierdut de data asta...definitiv.

http://www.youtube.com/watch?v=KWeBIfGOdkw

Daca as fi un strain..

Sa fiu o straina pe meleagurile astea,printre straini, sa o pot lua de la inceput.Sa descopar toate locurile din nou pentru a le vedea altfel, pentru a le vedea mai deosebite inca de prima oara, sa va cunosc din nou si sa pot schimba ceea ce am gresit acum, si sa ne putem cunoaste din nou, pentru a repetrece clipele minunate cu voi.
Sa pot surpinde intr-o fotografie multe locuri si momente pentru a-mi aduce aminte mai tarziu, pentru ca nu vreau sa uit, niciodata nu am vrut sa uit.Vreau sa-mi aduc aminte de momentele cand radeam cu voi si sa rad din nou, sa-mi aduc aminte de clipele cand ma faceati sa zambesc si sa zambesc din nou. Nu vreau sa uit cuvintele voastre, vreau sa mi le amintesc iar si iar.
Poate daca as fi o straina si as lua totul de la capat as putea retrai clipe minunate.Nu, nu cred ca as schimba ceva daca as da timpul inapoi, cel putin nu mare lucru.Din greseli inveti, daca nu le-ai face azi, maine, odata tot le-ai face.
Imi doresc sa nu pot uita.Oamenii intotdeauna uita, eu intotdeauna incerc sa nu uit.Nu inteleg cum unii oameni se pot preface ca nu te-au vazut, ca nu te-au cunoscut,ca nu ti-au vorbit vreodata. Cum pot pretinde asta cand au fost atatea intre voi?Multe lucruri s-au petrecut...de ce le regreti?nu ar trebui, este trecutul tau,iar el nu trebuie uitat.
Timpul trece si vrem sa-l dam inapoi sa retraim momente, dar de ce nu le traim atunci cand trebuie?nimeni nu face asta..
Vreau sa dau timpul inapoi si sa fiu un strain...

The rain brings you back...

Era noapte si se facea tot mai tarziu, iar ea inca se plimba pe strazile pustii, putin luminate ale orasului.Becurile deveneau din ce in ce mai putine pe cat se afunda tot mai adanc in negura noptii.Plimbarile deveneau tot mai lungi pe zi ce trece si noptile tot mai intunecate.

Intr-o noapte, tarziu, dupa ce plouase in spatele ei se auzeau alti pasi,nu destul de grabiti, asa ca nu-si facuse probleme.Poate ca era doar un trecator.Parcurse jumatate din plimbarea sa obisnuita si strainul tot se auzea in spatele ei.Teama se inteti.Speriata, a luat-o la fuga gandindu-se ca poate nu o va mai urmari si o va lasa in pace.Nu se uita in spate nicio clipa, ea continua sa alerge...

Grabita, s-a impiedicat si a cazut pe asfaltul umed.Se tara pe strada neavand puterea de a se ridica si fugi in continuare.Sunetul bocancilor se inteti...deveni din ce in ce mai pronuntat, trecu pe langa ea, fata inca sperand sa fie totusi doar un trecator, iar strainul ii intinse mana inaintea ei. Ea ezita o secunda, inca temandu-se..pana la urma era un strain.Acesta ii prinse mana si o ajuta sa se ridice.O intoarse catre el,ii lua capul in maini si-l ridica spre el.

-Ce faci aici la ora asta tarzie?

Era el..oh, doamne cat l-a asteptat.Luni intregi trecusera, luni ce pareau a fi ani, luni cand secundele treceau atat de greu...

-Aa, ma...ma..plimbam?

-Te plimbai?Este noapte Rosalie.Dumnezeule, ce a fost in capul meu cand am plecat? Ti se putea intampla orice!

-Dar sunt aici, acum, nu?Si sunt teafara, nu asta este tot ce conteaza?

-Ba da conteaza...dar totusi ce cautai aici intr-o ora atat de tarzie?

-Ma plimbam.

-La ora asta?Este 3 noaptea!
-Este luni dimineata...

-Si e intuneric...?si frig...?

-Si relaxant, si frumos...

-Unde ti-a fost capul?

-Tu ai plecat si m-ai lasat sa putrezesc singura in orasul asta!Ce credeai ca o sa gasesti?

Se putea citi regretul pe fata lui si tristetea...Gresise, si acum realizase asta.Nu ar fi trebuit sa plece..Urla in sinea lui pentru ce a facut.Timpul nu-l putea da inapoi pentru al schimba.Ce putea face?Poate scuzele erau de ajuns, poate il va ierta si vor retrai din nou acele clipe minunate..Dar poate nu...si atunci ce va face?Nici el nu stia.Un oftat usor ii iesi printre buze...

-Ce ai patit?La ce te gandesti?

-Iarta-ma...

Cuvintele iesisera aproape soptite.

Auzind asta, Rosalie, sarise in bratele lui si el o stranse la piept.Inima ei batea cu putere, aproape iesind din piept pentru a se uni cu a lui din nou dupa multa vreme.

El ii mangaie usor buzele si se apropie usor de ea.Inimine lor s-au unit, mainile li s-au impreunat, buzele lor s-au intalnit, iar sarutul a durat parca la nesfarsit...

Gata..

Oh, am ajuns sa mi se tina predici si sa mi se dea sfaturi despre cum ar trebui sa-mi traiesc viata. Sunt unele persoane care chiar nu pot sta pe curul lor, si se amesteca in viata oamenilor influentandu-le deciziile si opiniile fata de un lucru, o actiune, dar mai ales fata de o persoana.Sunt persoane care manipuleaza din pura placere incat a devenit un obicei.Iti exprimi parerea fara de o persoana pe care de abia o cunosti si compari o clasa de oameni cu un om sau invers, lucru care nu ar trebui sa se intample.Un om nu seamana cu o clasa de oameni.Daca o persoana dintr-un grup nu-ti place pentru ca nu ti se pare ok, sau nu vrei sa ti se para ok, nu o poti compara cu o alta persoana din acel grup si sa spui ca sunt la fel, ca daca aia e proasta este si cealalta.Nimeni nu seamana cu nimeni,iar fiecare persoana este unica in felul ei. Greseala este daca ai o opinie fata de cineva, dar este doar o simpla opinie nimeni nu poate spune daca este adevarata sau nu, cert este ca poate sa nu fie asa cum consideri tu si sa gresesti, si te duci si le impartasesti si celorlalti parerea ta, aceasta fiind gresita sau nu.
Cu bune cu rele toti suntem oameni si toti gresim,dar nu trebuie sa faci pe cineva de cacat doar pentru ca acea persoana nu se comporta cu tine asa cum ti-ai dori tu si sa vina in fiecare zi ca restul sa te salute si sa te linguseasca. Iar cand dai sfaturi unei persoane, spunandu-i ca nu ar fi bine sa faca un lucru pentru ca daca l-ar face se va alege praful din el, macar ai bunul simt si nu fa tu acel lucru peste cateva zile.
Si dupa cum vad toata lumea incerca sa insele pe toata lumea cum poate, cand poate.Nu se rateaza nicio ocazie de a ne-o "trage".Toti suntem ocupati toata ziua ca ne gandim cum sa ne razbunam unii pe altii.Nu este epuizant? Mai bine ne-am gandi cum sa schimbam societatea si politica asta de rahat, si cum sa nu mai traim in mizerie printre inculti si tigani.Cred ca ar fi mult mai eficient.
Mai ganditi-va