Dreams are gone...

Nu!Nu!Nu!Nu ma pot trezi acum!Nu inca!trebuie sa aflu..trebuie sa aflu!(se misca nelinistita, zbatandu-se incontrolabil.era la granita dintre somn si trezire, vis si realitate)...
Incerca sa mai ramana macar putin timp prinsa in visul ei, mult prea frumos.Nu vroia sa dea piept cu realitatea, cel putin nu inca, nu era pregatita.inca putin!inca putin, se gandea.Dar sunetul jaluzelelor ce se zbateau era mult prea puternic pentru a-l ignora.Deodata visul disparu si nu-l mai putea prinde oricat incercase.Ramase nemiscata in pat inca adulmecandu-i aroma dulceaga.
Nu era inca pregatita pentru a simti mirosul intepator al diminetii, se cufunda in plapuma adulmecandu-i mireasma, dorind sa adoarma din nou.Vantul inca batea cu putere inca incercand sa o trezeasca.Apaticul!!
Deschise ochii, dar lumina era prea intepatoare, se stramba.
-Presimt ca va fi o zi absolut ingrozitoare!Cred ca o sa ploua...si mi-am facut atatea planuri..
A nevoii vremea asta!
Indignata de-a dreptul se ridica din pat si incerca sa-si reia echilibrul, sa nu lesine.Se duse in bucatarie si-si pregati o cafea, nu prea avea pofta de mancare.
-Ce e si cu vremea asta?
Dadu din cap usor in semn de dezaprobare...Toate planurile se duc pe apa sambatei si ea statea si le privea cum se duceau la vale fara macar sa poata face ceva.
Isi puse cafeaua in ceasca ei favorita, albastra ca cerul unei nopti senine, cu o usoara linie argintie ce-i contura numele undeva in centrul cestii.Lua o gura de cafea, retinand-o putin in gura pentru a o savura.Ce buna era cafeaua in dimineata asta morocanoasa!
Gandurile i se dusera departe, la visul de aseara.El Imbratisand-o strans la piept si imbatand-o cu sarutarile lui gingase...
-Da...vise!se gandi ea usor sarcastica...
Ar fi vrut sa urle, oricum nu ar fi auzit-o nimeni.Dar cu ce folos?Nimic nu ar mai avea niciun sens.De ce sa planga pentru o dragoste deja pierduta.Plansul nu ar fi adus-o inapoi, nu ar fi schimbat nimic, doar ochii ei ar fi devenit incetosati.Deci nu avea niciun sens sa inceapa sa se planga.Era destul de puternica cat sa reuseasca sa treaca peste durerea asta amara.Trebuia sa fie!

Only hope...

-Ma auzi?trezeste-te!
-Trezeste-te!Te rog nu muri...am nevoie de tine
-Imi pare rau...as da orice...plec eu, numa intoarce-te.Nu ma lasa aici singur!

Respira din nou.Parca ii auzise cineva rugaciunile.I-a fost redata viata, atat a ei cat si a lui, pentru ca ea era viata lui.Daca ea murea, el ar fi murit odata cu ea.Ce sens mai avea sa traiasca fara ea?Era lumea lui inca de cand o cunoscuse.
Zile treceau si ea tot era conectata la aparatul de respirat.Zacea langa ea de zile intregi, astepta sa se faca bine.Isi promisese ca nu va pleca, chiar si ei ii promisese asta.Oare daca ar vorbi cu ea, l-ar auzi?Va apuca sa-i spuna cat de rau ii pare si ca o iubeste?I se va mai da aceasta sansa? Viata lui era data peste cap total.Tot ce ramasese era speranta...
Lupta pentru viata ei, pentru a mai vedea lumina diminetii inca o data.Parca era intr-o ceata deasa, era intuneric, nu putea deschide ochii pentru a-i putea vedea chipul din nou.Se straduia sa isi miste mana pentru a-l mangaia, si incerca din rasputeri sa vorbeasca pentru a-i spune ca este bine.Nu reusea...dar nu se lasa batuta...
Datorita dorintei sale arzatoare de a se trezi la viata si incercarilor neincetate...Dupa cateva zile reusi sa deschida ochii.El era tot acolo, nu plecase nicio clipa.Ridica mana si il mangaie usor cu varful degetelor pe obraz.
Simtindu-i atingerea calda se trezi nevrand sa piarda acest moment,putea fi ultimul...o lua de mana si i-o saruta usor.Avea mainile fine si fragile ca dintotdeauna.Exact cum isi amintea.O privi cu duiosie.Nu vroia sa o piarda si nu va lasa asta sa se intample.Numai privind-o primise forta necesara de a trece peste si de a o ajuta.
Rezultatele deveneau mai bune pe zi ce trece.Petreceau impreuna mult timp.Nu mai vroiau sa piarda nicio clipa, pierdusera deja destule...
Doctorii i-au anuntat ca isi va reveni cu siguranta si ca in cateva saptamani o vor putea externa.Nu au stiut ca accidentul i-a perforat o coasta.Ea simtise o durere acuta in piept, dar nu i-a dat importanta, considerand-o nesemnificativa...Doar o mica durere de la accident, va trece ea odata cu celelalte, se gandea ea.Nu stia ca acea durere "nesemnificativa" o va duce de fapt la moarte.


Peste nici o saptamana fata murise...

Odata cu moartea ei toamna venise..frunzele incepusera sa cada.

-Sfarsitul tau, al meu, si al verii...
Ce s-a scurs timpul si te-am pierdut de data asta...definitiv.

http://www.youtube.com/watch?v=KWeBIfGOdkw