-Ma auzi?trezeste-te!
-Trezeste-te!Te rog nu muri...am nevoie de tine
-Imi pare rau...as da orice...plec eu, numa intoarce-te.Nu ma lasa aici singur!
Respira din nou.Parca ii auzise cineva rugaciunile.I-a fost redata viata, atat a ei cat si a lui, pentru ca ea era viata lui.Daca ea murea, el ar fi murit odata cu ea.Ce sens mai avea sa traiasca fara ea?Era lumea lui inca de cand o cunoscuse.
Zile treceau si ea tot era conectata la aparatul de respirat.Zacea langa ea de zile intregi, astepta sa se faca bine.Isi promisese ca nu va pleca, chiar si ei ii promisese asta.Oare daca ar vorbi cu ea, l-ar auzi?Va apuca sa-i spuna cat de rau ii pare si ca o iubeste?I se va mai da aceasta sansa? Viata lui era data peste cap total.Tot ce ramasese era speranta...
Lupta pentru viata ei, pentru a mai vedea lumina diminetii inca o data.Parca era intr-o ceata deasa, era intuneric, nu putea deschide ochii pentru a-i putea vedea chipul din nou.Se straduia sa isi miste mana pentru a-l mangaia, si incerca din rasputeri sa vorbeasca pentru a-i spune ca este bine.Nu reusea...dar nu se lasa batuta...
Datorita dorintei sale arzatoare de a se trezi la viata si incercarilor neincetate...Dupa cateva zile reusi sa deschida ochii.El era tot acolo, nu plecase nicio clipa.Ridica mana si il mangaie usor cu varful degetelor pe obraz.
Simtindu-i atingerea calda se trezi nevrand sa piarda acest moment,putea fi ultimul...o lua de mana si i-o saruta usor.Avea mainile fine si fragile ca dintotdeauna.Exact cum isi amintea.O privi cu duiosie.Nu vroia sa o piarda si nu va lasa asta sa se intample.Numai privind-o primise forta necesara de a trece peste si de a o ajuta.
Rezultatele deveneau mai bune pe zi ce trece.Petreceau impreuna mult timp.Nu mai vroiau sa piarda nicio clipa, pierdusera deja destule...
Doctorii i-au anuntat ca isi va reveni cu siguranta si ca in cateva saptamani o vor putea externa.Nu au stiut ca accidentul i-a perforat o coasta.Ea simtise o durere acuta in piept, dar nu i-a dat importanta, considerand-o nesemnificativa...Doar o mica durere de la accident, va trece ea odata cu celelalte, se gandea ea.Nu stia ca acea durere "nesemnificativa" o va duce de fapt la moarte.
Peste nici o saptamana fata murise...
Odata cu moartea ei toamna venise..frunzele incepusera sa cada.
-Sfarsitul tau, al meu, si al verii...
Ce s-a scurs timpul si te-am pierdut de data asta...definitiv.
-Trezeste-te!Te rog nu muri...am nevoie de tine
-Imi pare rau...as da orice...plec eu, numa intoarce-te.Nu ma lasa aici singur!
Respira din nou.Parca ii auzise cineva rugaciunile.I-a fost redata viata, atat a ei cat si a lui, pentru ca ea era viata lui.Daca ea murea, el ar fi murit odata cu ea.Ce sens mai avea sa traiasca fara ea?Era lumea lui inca de cand o cunoscuse.
Zile treceau si ea tot era conectata la aparatul de respirat.Zacea langa ea de zile intregi, astepta sa se faca bine.Isi promisese ca nu va pleca, chiar si ei ii promisese asta.Oare daca ar vorbi cu ea, l-ar auzi?Va apuca sa-i spuna cat de rau ii pare si ca o iubeste?I se va mai da aceasta sansa? Viata lui era data peste cap total.Tot ce ramasese era speranta...
Lupta pentru viata ei, pentru a mai vedea lumina diminetii inca o data.Parca era intr-o ceata deasa, era intuneric, nu putea deschide ochii pentru a-i putea vedea chipul din nou.Se straduia sa isi miste mana pentru a-l mangaia, si incerca din rasputeri sa vorbeasca pentru a-i spune ca este bine.Nu reusea...dar nu se lasa batuta...
Datorita dorintei sale arzatoare de a se trezi la viata si incercarilor neincetate...Dupa cateva zile reusi sa deschida ochii.El era tot acolo, nu plecase nicio clipa.Ridica mana si il mangaie usor cu varful degetelor pe obraz.
Simtindu-i atingerea calda se trezi nevrand sa piarda acest moment,putea fi ultimul...o lua de mana si i-o saruta usor.Avea mainile fine si fragile ca dintotdeauna.Exact cum isi amintea.O privi cu duiosie.Nu vroia sa o piarda si nu va lasa asta sa se intample.Numai privind-o primise forta necesara de a trece peste si de a o ajuta.
Rezultatele deveneau mai bune pe zi ce trece.Petreceau impreuna mult timp.Nu mai vroiau sa piarda nicio clipa, pierdusera deja destule...
Doctorii i-au anuntat ca isi va reveni cu siguranta si ca in cateva saptamani o vor putea externa.Nu au stiut ca accidentul i-a perforat o coasta.Ea simtise o durere acuta in piept, dar nu i-a dat importanta, considerand-o nesemnificativa...Doar o mica durere de la accident, va trece ea odata cu celelalte, se gandea ea.Nu stia ca acea durere "nesemnificativa" o va duce de fapt la moarte.
Peste nici o saptamana fata murise...
Odata cu moartea ei toamna venise..frunzele incepusera sa cada.
-Sfarsitul tau, al meu, si al verii...
Ce s-a scurs timpul si te-am pierdut de data asta...definitiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu