Nu!Nu!Nu!Nu ma pot trezi acum!Nu inca!trebuie sa aflu..trebuie sa aflu!(se misca nelinistita, zbatandu-se incontrolabil.era la granita dintre somn si trezire, vis si realitate)...
Incerca sa mai ramana macar putin timp prinsa in visul ei, mult prea frumos.Nu vroia sa dea piept cu realitatea, cel putin nu inca, nu era pregatita.inca putin!inca putin, se gandea.Dar sunetul jaluzelelor ce se zbateau era mult prea puternic pentru a-l ignora.Deodata visul disparu si nu-l mai putea prinde oricat incercase.Ramase nemiscata in pat inca adulmecandu-i aroma dulceaga.
Nu era inca pregatita pentru a simti mirosul intepator al diminetii, se cufunda in plapuma adulmecandu-i mireasma, dorind sa adoarma din nou.Vantul inca batea cu putere inca incercand sa o trezeasca.Apaticul!!
Deschise ochii, dar lumina era prea intepatoare, se stramba.
-Presimt ca va fi o zi absolut ingrozitoare!Cred ca o sa ploua...si mi-am facut atatea planuri..
A nevoii vremea asta!
Indignata de-a dreptul se ridica din pat si incerca sa-si reia echilibrul, sa nu lesine.Se duse in bucatarie si-si pregati o cafea, nu prea avea pofta de mancare.
-Ce e si cu vremea asta?
Dadu din cap usor in semn de dezaprobare...Toate planurile se duc pe apa sambatei si ea statea si le privea cum se duceau la vale fara macar sa poata face ceva.
Isi puse cafeaua in ceasca ei favorita, albastra ca cerul unei nopti senine, cu o usoara linie argintie ce-i contura numele undeva in centrul cestii.Lua o gura de cafea, retinand-o putin in gura pentru a o savura.Ce buna era cafeaua in dimineata asta morocanoasa!
Gandurile i se dusera departe, la visul de aseara.El Imbratisand-o strans la piept si imbatand-o cu sarutarile lui gingase...
-Da...vise!se gandi ea usor sarcastica...
Ar fi vrut sa urle, oricum nu ar fi auzit-o nimeni.Dar cu ce folos?Nimic nu ar mai avea niciun sens.De ce sa planga pentru o dragoste deja pierduta.Plansul nu ar fi adus-o inapoi, nu ar fi schimbat nimic, doar ochii ei ar fi devenit incetosati.Deci nu avea niciun sens sa inceapa sa se planga.Era destul de puternica cat sa reuseasca sa treaca peste durerea asta amara.Trebuia sa fie!
Incerca sa mai ramana macar putin timp prinsa in visul ei, mult prea frumos.Nu vroia sa dea piept cu realitatea, cel putin nu inca, nu era pregatita.inca putin!inca putin, se gandea.Dar sunetul jaluzelelor ce se zbateau era mult prea puternic pentru a-l ignora.Deodata visul disparu si nu-l mai putea prinde oricat incercase.Ramase nemiscata in pat inca adulmecandu-i aroma dulceaga.
Nu era inca pregatita pentru a simti mirosul intepator al diminetii, se cufunda in plapuma adulmecandu-i mireasma, dorind sa adoarma din nou.Vantul inca batea cu putere inca incercand sa o trezeasca.Apaticul!!
Deschise ochii, dar lumina era prea intepatoare, se stramba.
-Presimt ca va fi o zi absolut ingrozitoare!Cred ca o sa ploua...si mi-am facut atatea planuri..
A nevoii vremea asta!
Indignata de-a dreptul se ridica din pat si incerca sa-si reia echilibrul, sa nu lesine.Se duse in bucatarie si-si pregati o cafea, nu prea avea pofta de mancare.
-Ce e si cu vremea asta?
Dadu din cap usor in semn de dezaprobare...Toate planurile se duc pe apa sambatei si ea statea si le privea cum se duceau la vale fara macar sa poata face ceva.
Isi puse cafeaua in ceasca ei favorita, albastra ca cerul unei nopti senine, cu o usoara linie argintie ce-i contura numele undeva in centrul cestii.Lua o gura de cafea, retinand-o putin in gura pentru a o savura.Ce buna era cafeaua in dimineata asta morocanoasa!
Gandurile i se dusera departe, la visul de aseara.El Imbratisand-o strans la piept si imbatand-o cu sarutarile lui gingase...
-Da...vise!se gandi ea usor sarcastica...
Ar fi vrut sa urle, oricum nu ar fi auzit-o nimeni.Dar cu ce folos?Nimic nu ar mai avea niciun sens.De ce sa planga pentru o dragoste deja pierduta.Plansul nu ar fi adus-o inapoi, nu ar fi schimbat nimic, doar ochii ei ar fi devenit incetosati.Deci nu avea niciun sens sa inceapa sa se planga.Era destul de puternica cat sa reuseasca sa treaca peste durerea asta amara.Trebuia sa fie!
Day after day
RăspundețiȘtergereTo be there for us, always
To pretend there's nothing wrong
How you feel or how it feels
No words describe it