Era noapte si se facea tot mai tarziu, iar ea inca se plimba pe strazile pustii, putin luminate ale orasului.Becurile deveneau din ce in ce mai putine pe cat se afunda tot mai adanc in negura noptii.Plimbarile deveneau tot mai lungi pe zi ce trece si noptile tot mai intunecate.
Intr-o noapte, tarziu, dupa ce plouase in spatele ei se auzeau alti pasi,nu destul de grabiti, asa ca nu-si facuse probleme.Poate ca era doar un trecator.Parcurse jumatate din plimbarea sa obisnuita si strainul tot se auzea in spatele ei.Teama se inteti.Speriata, a luat-o la fuga gandindu-se ca poate nu o va mai urmari si o va lasa in pace.Nu se uita in spate nicio clipa, ea continua sa alerge...
Grabita, s-a impiedicat si a cazut pe asfaltul umed.Se tara pe strada neavand puterea de a se ridica si fugi in continuare.Sunetul bocancilor se inteti...deveni din ce in ce mai pronuntat, trecu pe langa ea, fata inca sperand sa fie totusi doar un trecator, iar strainul ii intinse mana inaintea ei. Ea ezita o secunda, inca temandu-se..pana la urma era un strain.Acesta ii prinse mana si o ajuta sa se ridice.O intoarse catre el,ii lua capul in maini si-l ridica spre el.
-Ce faci aici la ora asta tarzie?
Era el..oh, doamne cat l-a asteptat.Luni intregi trecusera, luni ce pareau a fi ani, luni cand secundele treceau atat de greu...
-Aa, ma...ma..plimbam?
-Te plimbai?Este noapte Rosalie.Dumnezeule, ce a fost in capul meu cand am plecat? Ti se putea intampla orice!
-Dar sunt aici, acum, nu?Si sunt teafara, nu asta este tot ce conteaza?
-Ba da conteaza...dar totusi ce cautai aici intr-o ora atat de tarzie?
-Ma plimbam.
-La ora asta?Este 3 noaptea!
-Este luni dimineata...
-Este luni dimineata...
-Si e intuneric...?si frig...?
-Si relaxant, si frumos...
-Unde ti-a fost capul?
-Tu ai plecat si m-ai lasat sa putrezesc singura in orasul asta!Ce credeai ca o sa gasesti?
Se putea citi regretul pe fata lui si tristetea...Gresise, si acum realizase asta.Nu ar fi trebuit sa plece..Urla in sinea lui pentru ce a facut.Timpul nu-l putea da inapoi pentru al schimba.Ce putea face?Poate scuzele erau de ajuns, poate il va ierta si vor retrai din nou acele clipe minunate..Dar poate nu...si atunci ce va face?Nici el nu stia.Un oftat usor ii iesi printre buze...
-Ce ai patit?La ce te gandesti?
-Iarta-ma...
Cuvintele iesisera aproape soptite.
Auzind asta, Rosalie, sarise in bratele lui si el o stranse la piept.Inima ei batea cu putere, aproape iesind din piept pentru a se uni cu a lui din nou dupa multa vreme.
El ii mangaie usor buzele si se apropie usor de ea.Inimine lor s-au unit, mainile li s-au impreunat, buzele lor s-au intalnit, iar sarutul a durat parca la nesfarsit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu